Nou...

Aştern încet nişte cuvinte,care în capul meu nu au niciun sens,dar care prind viaţă de îndată de le eliberez din lanţul conştiinţei.E nou sentimentul libertăţii care parcă îmi dă aripi să visez mai departe,în lumea mică şi perfectă. Şi realitatea?Pierdut undeva în umbră,tăişul lucios şi glacial al realităţii aşteaptă să taie lanţul visării,să trezească copilul din dulcea lume care-l minte frumos...şi visez...