Saturday, February 27, 2010

Scriere...

Cum este să fii permanent în întuneric? Este extraordinar să nu vezi altceva decât bezna groasă din jurul tău,să nu te mai poţi bucura de imaginea celor din jurul tău decât ajutându-te de amintiri. Cât timp vederea îţi este ok,nu realizezi ce ai putea pierde dacă într-o bună zi te-ai trezi fără să mai vezi deloc. Atunci ne dorim să întoarcem timpul,dar axa nu merge niciodată înapoi.

Cum te simţi când ştii că eşti desfigurată pe viaţă? Nosol. Frumuseţea a fost un subiect foarte discutat încă de la începutul societăţii umane. Un atuu al femeii asupra sexului puternic,un as al seducţiei,manevrat de suverane la curţile regale sau pur şi simplu o calitate de admirat la femeile pe care nu le putea atinge nimeni cum erau preotesele din templele zeilor. Când eşti frumoasă şi apoi eşti desfigurată,simţi cum centrul lumii tale,motivul pentru care lumea ta exista,a fost distrus cu bestialitate. Te simţi furată,văduvită de singurul lucru de preţ pe care l-ai avut vreodată! Dar când eşti iubită pentru ceea ce eşti în interior şi nu pentru felul în care arăţi,atunci pierderea este puţin mai mică,dar încă doare ca dracu’!


No comments:

Post a Comment